Obiceiuri de iarna din comuna Hirtop

Societatea omeneasca si-a dezvoltat de a lungul evolutiei sale o particularitate care s-o defineasca si s-o ajute sa-si dezvolte forme de manifestare, comunicare si convietuire în comunitati organizate, avînd o însusire comuna fundamentala – cultura. Indiferent de spatiu, timp, forme de manifestare, cultura a constituit liantul dintre generatii, amprenta spirituala prin vreme a comunitatii, a generatiei respective.Asezata într-o zona etno-folclorica puternic conturata si traditionalist –conservatoare în sens pozitiv,si comunitatea hârtopului si-a purtat prin timp însemnele existentei culturale.Unul dintre aceste simboluri este casa mai jos prezentata, care timp de treizeci de ani a constituit plamânul cultural al satului, deoarece aici se organizau jocurile si balurile de duminica sau sarbatori, unde se adunau tinerii de obicei ziua, iar seara însurateii. Casa a apartinut lui Irimia Constantin casatorit cu Mandita P. Braneanu. De aceea numele locului era cunoscut, ca la „ Mandita” . Casa avea si crâsma, iar în cerdacul de la etaj cînta fanfara sau banta, dupa caz. De regula lautarii erau localnici. Dupa al doilea razboi mondial, horele populare s-au transferat pe maidanul de pe malul pârâului Hârtopului, în apropierea actualului local al cooperatiei, la locul zis la „ Poampa.” Dupa înfiintarea caminului cultural în cladirea fostului conac, horele se faceau în curtea acestuia. Curtea era împrejmuita, la poarta stateau calfele care încasau banii de la flacai si fete pentru a plati lautarii.

 

Despre activitatea culturala exista putine date despre perioada de dinainte de al doilea - lea razboi mondial, cea ce nu exclude existenta unor astfel de activitati. În anul 1929 exista în satul Hârtop un asezamânt cultural "Gheorghe Lazar".Dupa anul 1950, prin exproprierea conacului boieresc, se înfiinteaza un nou asezamânt cultural în spatiul acestei cladiri. Caminul cultural se numea "Tudor Vladimirescu"si avea în patrimoniu: o sala de spectacole (fost sala de bal a conacului), un spatiu pentru biblioteca comunala, o camera cu mese pentru sah. Deasemenea pe usorul usii care despartea biblioteca de sala se lectura si sah se gasea un aparat de radio cu baterii patrate sau pile electrice. În anii 50-60 ,prea putini sateni îsi puteau permite un aparat de radio. Lucrurile se vor schimba odata cu aparitia radiourilor portabile "poseta" la începutul deceniului al saselea.La începutul anilor 1960 se va extinde si la sate cinematograful. Astfel sâmbata si duminica seara si la sarbatori se faceau proiectii de filme în sala caminului cultural. În acea perioada nu exista lumina electrica în sat, iar alimentarea aparatelor de proiectie se facea cu un generator cu motorina amplasat pe terenul din lateralul conacului. Deasemenea lipit de cladirea conacului exista si o cabina de proiectie. Un difuzor mare amplasat pe platforma de la intrare în sala de spectacole, te ademenea cu cele mai noi înregistrari de muzica populara. Pentru baluri, sau activitati culturale luminatul salii se facea cu petromaxuri. Tot în aceasta sala se desfasurau si spectacole de teatru, muzica populara, prezentate de formatii din afara, dar si activitati de dansuri, brigazi artistice ,concursuri organizate pe plan local. Un animator de exceptie, dotat cu talent în a scrie texte umoristice, si nu numai a fost Neculai Conduraru. Dealtfel Nicolae Conduraru va fi animatorul împreuna cu specialisti de la radio, a momentului folcloric intitulat "NUNTA LA HÂRTOP"si transmis de studioul de Radio Iasi în anul - .În anii 1964 - 1967 se va introduce si energia electrica ca un prim pas spre civilizatie. Batrâna lampa cu petrol lampant la lumina careia au învatat zeci de generatii, va ceda locul becurilor electrice si la aparitia televizorului. Primii posesori de televizoare alb-negru de provenienta ruseasca "TEMA" au fost profesorul Grosu Vasile si Braneanu Doroftei Gheorghe în 1965.Olimpiada de iarna de la Insbruk din 1968 a putut fi urmarita de multi amatori din sat pe un televizor "Olimpia", de constructie româneasca, aflat în dotarea caminului cultural, la fel si campionatul mondial de fotbal din 1970.Biblioteca comunala avea câteva mii de volume, în special literatura româneasca si ruseasca si carti de popularizare stiintifica. Cititori erau atât elevi, cât si tineri sau mai vârstnici, destul de numerosi.În aceeasi perioada cadre didactice împreuna cu tineri din sat au jucat în piesele de teatru "Omul cu mârtoaga"si "Ecaterina Teodoroiu" puse în scena de profesor Trifina Gheorghe pentru cetatenii din comuna.Între anii 1980 - 1989 un animator al activitatii artistice a fost profesorul Ilisescu Ioan.Iar dupa anul 1989 profesorul Hrescanu Ion.Directori ai Caminului Cultural au fost: de la înfiintare pâna în 1972 – învatator Popescu Stefan, Trifina Gheorghe 1972 – 1989 si Hrescanu Ion 1989 – 2004. Cea mai bogata perioada în activitati artistice si culturale, o reprezinta perioada 1970 – 1989, când formatia de dansuri populare a participat la mai multe editii ale festivalului "Cântarea României", ajungând la faza republicana de mai multe ori si a fost premiata cu locul II pe tara.Din nefericire, cladirea fostului conac boieresc, va fi demolata în anul 1989, pentru construirea unui camin cultural nou, si astfel un ultim martor al istoriei satului Hârtop va disparea.Din pacate, în deceniului al – noua - lea, odata cu extinderea televiziunii în culori si aparitia internetului, tinerii sunt tot mai putin interesati de biblioteci, de traditii si obiceiuri locale, originare, lumea satului se occidentalizeaza, pierzându-si radacinile.